sâmbătă, 7 iulie 2018

Dragă Iulie,

Suntem doar tu şi cu mine. Nu ştiu ce ai hotărât tu, dar eu ştiu ce am de făcut. Şi am de gând să fac totul din toată inima. N-am dat sută la sută când ar fi trebuit şi acum uite-ne... Nu putem să ne concentrăm energia pe ce am plănuit încă din decembrie. Şi totuşi... să ştii că am învăţat ceva. Am învăţat să planific mai puţin şi să pun în aplicare mai mult ce deja ştiu că am de făcut.
Iartă-mă... Mă găseşti şi anul ăsta cu inima înrăită şi nerecunoscătoare. Nu e cu intenţie. Ştiu că le ai şi tu pe ale tale. La cât de des plouă în ultima vreme mă gândesc că poate şi tu eşti la fel de copleşit de propriile emoţii ca şi mine. Doi melodramatici. Haide, să facem ce putem. Va fi bine, Iulie. Am să te învăţ să te bucuri de imprevizibil şi tu să mă înveţi pe mine cum să las trecutul în urmă.

2 comentarii:

  1. Ai invatat o lectie importanta, sa pui in aplicare mai mult si sa planifici mai putin. Si eu ma prind de multe ori in planuri si dupa ma trezesc ca de fapt nu realizez nimic din ce imi propun...Ar trebui sa invat si eu lectia aceasta, dar mai greu pentru mine de invatat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru mine mai este şi faptul că nu sunt flexibilă şi faptul că îmi imaginez că pot să fac mult mai mult decât sunt în stare în realitate.
      Dar lasă, până la urmă vom reuşi noi să ducem la îndeplinire tot ce avem de făcut. :)
      Îţi mulţumesc că ai trecut pe aici. <3

      Ștergere