sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Dragă Octombrie,

În tot timpul ăsta am avut impresia că lumea stă pe loc. Dar tu ai venit ca o adevărată vijelie. Te ador pentru asta. Se întâmplă atât de multe în jurul meu. Cu toate astea, am iar tendinţa să trăiesc nepermis de mult în capul meu. Vreau să mă ancorez în lumea reală. Să fiu mai prezentă aici.
Ştii, acum că lucrurile încep să se mişte realizez că n-au stat în loc niciodată. Doar eu am fost blocată în gândurile mele.
Ascund ceva. Nu e secretul meu şi nu e frumos să vorbeşti despre alţii pe la spatele lor. Tot ce pot să spun e că oamenii trăiesc şi ei tot aşa ca mine, dar evenimentele din viaţa lor nu se învârt în jurul meu. Am încredere că ştii ce vreau să spun.
Viaţa mea are nevoie de o restructurare. Din afară nu pare mare lucru. Pentru mine e o schimbare de direcţie pe care ezit să o fac. Vreau să ajung să fiu lumină şi încurajare, vreau echilibru şi încredere în Dumnezeu şi... nu sunt singură ce mai vreau. Uite şi asta e o idee bună. Aş vrea să descopăr ce mai vreau.
Am vrut o mie de lucruri să îţi spun. Şi acum că pot să stau şi să îţi scriu nu îmi mai vine în minte nimic.
O mică explicaţie. Să ştii că sunt conştientă că îmi trăiesc poate cei mai frumoşi ani, că mai fericită de atât nu pot fi. Am cele mai frumoase şi blânde probleme. "The good old days" sunt aici. Şi eu mă bucur de anii ăştia. Frământările astea ale mele sunt parte din bucurie. Să nu mă înţelegi vreodată greşit.

2 comentarii:

  1. Frumoase gânduri! "Frământările astea ale mele sunt parte din bucurie." Mie mi se pare că trebuie să-ți găsești fericirea în momentele nefericite ca să ajungi să fii în totalitate fericit, deci e bine că vezi frământările ca pe o parte din bucurie.

    Îți doresc să ai parte numai de zile însorite și momente vesele! >:D<

    RăspundețiȘtergere