joi, 30 august 2018

Dragă Iulie,

Trebuie să îţi mai vorbesc. Vezi tu, am crezut că ştiu cine sunt. Am crezut că ştiu ce trebuie să fac. Am crezut că ştiu ce îmi place şi ce nu. Dar m-am înşelat. Nimic nu e aşa cum cred eu. Nu ştiu încă nimic. Şi ştii ceva? E în regulă.
Mă gândesc uneori că dacă aş avea altfel de prieteni, dacă aş locui în alt loc, dacă aş putea să călătoresc, dacă aş merge la altă biserică, dacă bunica mea ar fi mai împăcată cu viaţa,  dacă aş fi îndrăgostită...Atunci nu m-aş mai simţi aşa.
N-am înţeles niciodată oamenii habotnici. Am crezut că nu voi deveni niciodată aşa, dar am alunecat din frica de a nu greşi şi din dorinţa de a dovedi ceva. Am realizat că nu-i pot dovedi lui Dumnezeu nimic şi dacă El vrea să schimbe ceva la mine o va face. Aleg să mă încred în bunătatea Lui. Şi gata.

  • Încă ceva. Mai încerc şi mâine să îmi pun ceasul şi să mă trezesc de dimineaţă. Dacă nu merge, renunţ la idee. E vacanţă, până la urmă.

2 comentarii:

  1. E ciudat ca m-am regasit un pic desi e posibil sa fi interpretat gresit.
    E aiurea cand esti nemultumit cu viata ta si nu stii cum sa o schimbi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur enorm ca te-ai regasit. Nu există interpretare gresita. Iti multumesc mult ca ai trecut pe aici!

      Ștergere