sâmbătă, 23 decembrie 2017

Dragă Decembrie,

Sunt de-a dreptul furioasă. M-am certat rău cu propria timiditate şi aş vrea să-i mai spun vreo două, dar am urlat deja la ea că nu mai avem ce discuta...Poţi tu să-i transmiţi câte ceva? Te rog! Am impresia că nu s-a prins de ce mă calcă atât de tare pe nervi.
Aş vrea tare mult să înceteze să mă tot acopere atunci când vorbesc sau când altcineva îmi vorbeşte. Pur şi simplu nu pot fi atentă la atâtea conversaţii deodată şi tu ştii foarte bine ce gălăgioasă poate fi!
Şi că veni vorba, eu cred că ar fi cazul să mai ţină şi ea cont de orele mele de somn! Ştie că a doua zi trebuie să mă trezesc de dimineaţă şi totuşi ea nu încetează să pălăvrăgească despre tot ce i se pare că am făcut greşit. Nici nu mai spun că nu mă lasă să mă duc nicăieri fără să o iau cu mine! Doar am rugat-o de atâtea ori să rămână acasă dacă ştie că nu îi place să întâlnească oameni noi, dar ea tot insistă, apoi tot ea are tupeul să mă implore să ne întoarcem acasă imediat ce am ieşit pe uşă. Eu nu ştiu cât o să o mai pot suporta, Decembrie! Zi şi tu! Chirie nu vrea să plătească, vase nu spală, rufe nu calcă...M-am cam săturat să fac toată treaba singură şi să mai port şi grija ei pe deasupra.
Să nu-i spui, te rog, ce planuri mi-am făcut de Sărbători. N-aş vrea să apară neinvitată. Face asta mai mereu şi e jenant. Poate totuşi să vină la masa de Crăciun. Vor fi doar persoane foarte apropiate şi mama s-a obişnuit deja să pună un scaun şi pentru ea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu