duminică, 12 noiembrie 2017

Aş vrea să vină o zi în care să încetez să mai cânt despre cât de slabă sunt eu, ci despre cât de puternic eşti Tu, Doamne. 
Cum poţi avea atât de multă răbdare cu mine? Cum e posibil să mă iubeşti când vezi inima mea, aşa stricată cum e? Cum? Când nu fac decât să mă concentrez pe mine. Eu nu sunt în stare, eu mă plâng mult, eu încerc să fentez regulile cu care eu singură m-am împovărat, eu refuz să fiu ajutată şi apoi plâng fiindcă mă simt părăsită, eu am două feţe, îmi e groază să sufăr fie şi câtuşi de puţin pentru ceea ce cred, nu îmi place să mi se spună că am greşit, eu mă străduiesc să păstrez aparenţele, eu tânjesc să simt că lumea se învârte în jurul meu, eu, eu, eu, eu, eu, eu. Sunt obsedată de mine însămi.
Dar Tu rămâi bun, dincolo de tot ce mi se pare că înţeleg...dincolo de circumstanţe, dincolo de lumea mea. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu