miercuri, 4 octombrie 2017

Peste atâtea mări

Să nu mă uiţi când te avânţi peste mări tulburi în goana ta după soare. Cu ochii aţintiţi către zare, am să te aştept în linişte aici departe, printre scoici frânte de valuri. Pe tine nimeni şi nimic nu te va frânge, ştiu. Porţi cu tine mereu zâmbetul acela strâmb al tău, în braţele tale se odihneşte curajul şi e sete de viaţă până şi în felul cum respiri. Sunt încredinţată că eşti în siguranţă oriunde ai fi. Cum pot fi totuşi atât de sigură? Priveşte atent. Ai dragostea mea agăţată de jachetă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu