joi, 12 octombrie 2017

Dragă Octombrie,



Uneori mi se pare că sunt prea multe.
Aş fi vrut să îţi vorbesc despre noi începuturi, despre o anume senzaţie de ruptură şi despre alte câte s-au mai întâmplat în timpul în care ai fost absent.
Dar adevărul e că sunt atât de multe, mult prea multe lucruri pe care îmi doresc să le fac şi locuri unde vreau să merg şi mi se rupe inima când mă gândesc că nu voi avea niciodată timp de toate.
Ştiu că n-ai milă de mine, Octombrie, ştiu că nu-ţi vei face zilele şi nopţile mai lungi ca să aibă ameţita de mine timp de învăţat, de scris şi de visat.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu