vineri, 29 septembrie 2017

Dragă Septembrie,



                    Mă găseşti diferită anul ăsta. Nu ştiu cum se face că tot ţie îţi scriu cu toate că din ultimul an tu ai fost cea mai liniştită lună. Ce aş putea să spun? 
                   Mă găseşti diferită anul ăsta şi totuşi amândoi ştim că sunt tot eu. Oamenii cresc, se schimbă, dar tot ei înşişi rămân. Cel puţin asta e senzaţia pe care mi-ai dat-o până acum. Îţi vine să râzi, nu? Îţi imaginai tu vreodată că mă vei găsi cu zâmbetul pe buze în pragul unui nou început? 
Bietul de tine, nu e nici măcar începutul pe care mi-l tot dăruiai de atâţia ani încoace.
Între noi fie vorba, tic-urile mele continuă să se agraveze parcă. Şi am mai dat-o de câteva ori cu stângul în dreptul cu toate că poate din afară nimeni nu ar putea să observe. Îţi zic doar ţie, aşa, căci ştiu că vei ţine secretul.
                  Să mai treci pe la mine aşa şi anul viitor. Să râdem împreună fără nicio grijă, pierzând zile făcând orişice şi mai nimic. Eşti aşa de blând cu mine, Septembrie. Mereu ai fost. Ar fi trebuit să înţeleg de mai demult, poate. Ştiu că nu vrei să îmi cer scuze...E firesc până la urmă să ţi se pară că înţelegi mult mai bine anumite lucruri după ce au trecut.
             

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu