sâmbătă, 24 septembrie 2016

Când am ieşit eu nu mai era soare

 E o frumuseţe sfâşietoare în căderea nopţii. Şi e în răcoarea serii un sărut aspru şi promisiunea unui somn dulce. Ascultă cum îngână vântul undeva departe un cântec de leagăn. Uneori e regret şi-alteori e uitare în şoapta lui. Lasă-l să-ţi smulgă tot ce eşti şi lasă-l, oh, lasă-ţi focul din inimă să se topească odată cu apusul. Şi apoi? Somn.Tăcere...Şi-un vis duios ce nu te lasă să simţi cum amorţeşti.

 ***

Dormi, copilă ce fugi de umbre şi de propriul gând. Dormi şi ascunde-te de tine. Nu te mulţumeşte faptul că viaţa merge mai departe oriunde şi fără tine? În inima ta a-ncolţit o iubire plăpândă pentru Dumnezeu şi oameni şi-o frică sinceră că nu le pui mereu în ordinea corectă. O rugăciune stângace, o mulţumire abia rostită, ecoul unei emoţii de mult timp stinsă şi-al unui râs firav se împletesc în jurul inimii tale. Da, acum ştii. Ai să-ţi îngropi aici visul şi dorinţa. Poate că până în zori va răsări speranţă.

sâmbătă, 17 septembrie 2016

Dragoste

N-ai să o poţi vreodată cuprinde în braţele tale fragile. N-ai să o poţi ţine lângă tine vreodată cu dorinţele tale. Nu o vei înţelege şi nici n-ai să poţi să o simţi pe deplin. Şi totuşi, ştii că e acolo, arzând. Şi n-ai să o poţi stinge.

miercuri, 7 septembrie 2016


Să-mi fii supusă, inimă. Să fii blândă şi înţelegătoare. Să nu te agăţi de îngrijorare şi să nu păstrezi cuvintele ce dor. Să nu te uiţi la alţii, inimă. Să iubeşti mult şi cu răbdare, dar în felul tău, nu e nevoie să te iei după lume. Să ai mereu ceva speranţă pusă deoparte, pentru când vei avea nevoie. Când ai să suferi, să nu cauţi să dai vina pe altcineva. Când ai să te bucuri, să fii mulţumitoare. Ai să te simţi obosită uneori, poate. Dar nu deznădăjdui. Roagă-te pentru tot ce-ţi lipseşte. Roagă-te pentru curaj, pentru bunătate, pentru iertare. Roagă-te pentru tot, inimă, şi nu mă lăsa. Nu pot să fiu eu fără să simt. 

sâmbătă, 3 septembrie 2016

Dragă August,

De ce ai plecat atât de repede, August? Fratele tău, Iulie, s-a strecurat atât de repede pe lângă mine că n-am apucat să mai spun nimic. Niciun adio, niciun rămas bun, nimic. Poate se simte prost, ştie că la anul, când ne vom vedea din nou, nu mai are timp liber şi soare pentru mine. Dar asta e între mine şi el, deşi îţi mărturisesc, August, că tot anul mă voi gândi la revederea noastră.
Cât despre tine...M-ai făcut fericită. Şi sigur că sunt recunoscătoare. Mi-ai amintit ce mult te iubeam când eram copil şi m-ai făcut să te iubesc şi acum. Da, e adevărat că am început prost, ne-am certat mult şi recunosc n-a fost vina ta. Eram doar furioasă pe mine însămi că nu ştiu să-mi organizez mai bine timpul, că las să treacă zilele aşa uşor pe lângă mine şi mereu am să urlu din cauza asta. Dar ne-am împăcat, nu-i aşa? De pe undeva după ce iar mi-ai schimbat o cifră din numărul anilor, ai fost aşa blând cu mine, August. Şi totuşi...(da, există un şi totuşi pe care eşti liber să nu-l bagi în seamă), am simţit că n-ai fost aşa pentru toţi oamenii ce mă înconjoară şi mi-aş fi dorit, din toată inima, să fii. Ştiu că nu poţi, August, dar mi-aş fi dorit...Tot pentru propria mea fericire.
În toate lucrurile vechi e agăţată o amintire. M-am despărţit de lucruri nu prea însemnate, cum ar fi culoarea pereţilor camerei mele, dar mi-am dat seama că încet, încet mă despart şi de mine însămi, de copilăria mea, de felul cum îi priveam pe anumiţi oameni, de felul cum ştiam să mă bucur de vacanţă şi de viaţă. Ce vise aveam pe atunci şi cât de diferit e totul de cum credeam că va fi, numai tu ştii.
Locurile se schimbă, August şi curând nimic din ce credeam că ştiu nu va mai fi. Dar voi încerca să accept şi mă voi despărţi de ce trebuie să mă despart şi voi încerca să îmi amintesc de tine, de cel de acum şi...

Mai stai, August. Mai stai şi cântă-mi ceva despre vară, surâsuri şi amintiri şi lasă-mă să plâng încetişor gândindu-mă la tot ce iubesc. Cu inima arzând, lasă-mă să plâng de fericire.