sâmbătă, 24 septembrie 2016

Când am ieşit eu nu mai era soare

 E o frumuseţe sfâşietoare în căderea nopţii. Şi e în răcoarea serii un sărut aspru şi promisiunea unui somn dulce. Ascultă cum îngână vântul undeva departe un cântec de leagăn. Uneori e regret şi-alteori e uitare în şoapta lui. Lasă-l să-ţi smulgă tot ce eşti şi lasă-l, oh, lasă-ţi focul din inimă să se topească odată cu apusul. Şi apoi? Somn.Tăcere...Şi-un vis duios ce nu te lasă să simţi cum amorţeşti.

 ***

Dormi, copilă ce fugi de umbre şi de propriul gând. Dormi şi ascunde-te de tine. Nu te mulţumeşte faptul că viaţa merge mai departe oriunde şi fără tine? În inima ta a-ncolţit o iubire plăpândă pentru Dumnezeu şi oameni şi-o frică sinceră că nu le pui mereu în ordinea corectă. O rugăciune stângace, o mulţumire abia rostită, ecoul unei emoţii de mult timp stinsă şi-al unui râs firav se împletesc în jurul inimii tale. Da, acum ştii. Ai să-ţi îngropi aici visul şi dorinţa. Poate că până în zori va răsări speranţă.

4 comentarii:

  1. Vaaii, cât de frumos! Eu de obicei nu prea citesc chestii de genul ăsta, iar de compus nici nu mai zic, dar tu chiar m-ai ținut captivă în aceste câteva rânduri. Și, oh, cât îmi place cum sună "Dormi, copilă ce fugi de umbre şi de propriul gând." Mă regăsesc așa mult în aceste cuvinte!

    Sincere felicitări și cât mai multă inspirație îți doresc! >:D<

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc tare mult! Mă bucur din tot sufletul că ţi-a plăcut!

      Ștergere
  2. Ce emoții pozitive şi minunate emană stilul tău de a scrie! Îmi place nespus de mult, foloseşti nişte figuri de stil care să ne emoționeze până la cea mai sensibilă părticică a sufletului.

    Superb, bravo, continuă! La cât mai multă inspirație! ❤

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc mult pentru cuvintele frumoase, Daria! Eşti o drăguţă!

      Ștergere