joi, 11 august 2016

Noapte, corbi, flori

-Iubitule, tu-mi dai impresia că fugi de mine noaptea.
În aer, era miros de lavandă. O lumănare parfumată ardea odată cu asfinţitul, dar nici urmă de floare. El se ridică leneş şi-i lăsă braţele ei să-l caute în zadar.
-Am plecat, rosti el aspru, dar, ciudat lucru, îi lăsă un sărut delicat pe frunte.
-De ce nu pleci nicioadată ziua de acasă? spuse ea posomorâtă. Aşa fac soţii celorlalte femei.  Aş fi mai liniştită să ştiu că te duci unde te duci, ziua.
-Noaptea tu dormi. De ce n-ai vrea să fiu aici când eşti trează? Nici măcar nu ştii dacă sunt aici, dacă dormi. Ce rost ar avea?
-Nu-i aşa! Vezi, tu nu dormi nicicând şi n-ai de unde ştii, dar te-aş simţi dacă ai fi lângă mine.
-Dacă aş face invers ai zice că nu mă vezi destul. Dar am zis că plec şi plec.
-Reese! Să-mi aduci flori, strigă ea bosumflată.
El nu răspunse, prefăcându-se că n-auzise.  Nu părea că urmau să fie stele în noaptea aceea. Era bine. Întunericul îi făcea munca mai uşoară. Îşi ascunse un pumnal în cizmă, lăsă să-I atârne o sabie la brâu, încălecă pe cal şi traversă în galop pădurea. Prin faţa lui mai treceau din când în când animale sălbatice sau Umbre, ascunzându-se repede printre copaci. Nu le băga în seamă nici pe unele nici pe altele. Era un lucru doar de cei ce umblau noaptea ştiut, niciodată să nu te avânţi unde ţi se pare că vezi o Umbră.  Erau fiinţe stranii şi periculoase, dar care te lăsau în pace dacă nu le provocai.  O ţinu în acelaşi ritm alert până simţi fâlfăit de aripi de corb deasupra capului. Trase energic de hăţuri şi calul se opri. Corbul i se aşeză liniştit pe umăr. Sprijinită de un stejar, îl aştepta o siluetă.
-Te aştept de mult. Dar bănuiesc că-i greu să pleci când ştii că laşi pe cineva în urmă acasă.
Într-o lume în care nu era nimic neobişnuit în a surprinde un dragon în zbor, era un anume soi de oameni ce nu dormeau niciodată.
-Şi în acelaşi timp abia aştepţi să te poţi întoarce. Aşa că spune, ce avem de vânat.
Iar noaptea umblau anumite creaturi pe care alţii le voiau ucise, din diverse motive, uneori pentru carne sau piele, alteori din simplă răzbunare.
-Asta-i grea să ştii, trebuia să-i spui soţiei tale că nu te întorci câteva zile. Povestitoare i se spune nenorocitei ăsteia. Fură visele oamenilor adormiţi şi le ţese împreună.
-Ştiu şi eu ce-i o Povestitoare, iar gândul că una umbla chiar atunci prin pădure îi dădu fiori. Cui îi fură visele nu se mai trezeşte. Trebuia să-i spun soţiei mele că nu mai vin câţiva ani poate! Noi nu dormim, dar dacă ne prinde în plasa ei  facem şi noi parte din “povestea” pe care o ţese şi acolo timpul trece diferit.
-Doar nu te gândeşti să mă laşi singur, Reese?
-Sigur că nu! Toată Valea e plină de sate de oameni care dorm chiar acum. Trebuie neapărat să o ucidem.
Corbul se agită pe umărul lui şi o porni iar în zbor, semn că era timpul să plece. Cel de-al doilea bărbat se urcă şi el pe cal şi urmară corbul. Cu cât se apropiau mai tare de creatură cu atât atmosfera li se părea mai apăsătoare, ca şi cum ar fi fost zeci de fiinţe care ar fi respirat în acelaşi timp cu ei, îşi aminteau lucruri pe care nu le trăiseră niciodată, iar liniştea pădurii fusese înlocuită de şoapte din ce în ce mai răsunătoare.
Povestitoarea arăta ca o nimfă, cu stele în păr şi pletele despletite murmura un câtec de leagăn, trecându-şi degetele prin părul unui bărbat adormit în poala ei. Copacii din jurul ei erau acoperiţi de o pânză neagră ca de păianjen împodobită cu flori. Când vânătorii se apropiară, tăcu şi îşi înălţă uşor ochii spre ei. Erau goi ca două oglinzi în care nu se reflecta nicio lumină. Vorbea cu zeci de glasuri în acelaşi timp, dar buzele vişinii i se mişcau aproape imperceptibil.
-E uitare de sine în somn. N-ai oboist să verşi atâta sânge? Uită cine-ai fost şi lasă-mi mie cine ai fi vrut să fii.
-Să nu închizi ochii, Reese, să nu închizi ochii!
O moleşală stranie îi cuprinse fiinţa, ca şi cum ar fi luptat de săptămâni întregi. Pleoapele-i erau grele, iar cuvintele ei păreau că se îndepărtează de el. Nu închise ochii, dar se pomeni ascultându-i chemarea şi, înainte să-şi dea seama, se împleticise deja în plasa ei neagră.  Îşi scoase sabia dintr-o singură mişcare retezând plasa din jurul lui. Dar era prea târziu, era deja în lumea ei. Nu putea decât să spere că partenerul lui se va descurca mai bine, iar el trebuia să lupte de acolo…Să lupte şi să nu uite cine e.
-Dacă ar fi să poţi să visezi, pe cine crezi că ai visa? Ai fi singur poate în mijlocul luptelor tale tulburi, cu inima arzând. Sau poate că o visezi pe ea…Ah, ce vis dureros! Cu gelozia încă muşcându-ţi din inimă, speri că te mai iubeşte…
Gelozie? Nu, asta nu era trăirea lui. Dar de ce o simţea aşa reală? Soţia lui îl iubea…Sau nu era aşa?
-Dacă ai fi simţit dinainte gustul amar al trădării, ai fi ştiut de ce să te păzeşti. Nu vezi că nu te iubeşte? Pentru ce mai încerci? Pentru cine să mai lupţi acum? Lasă furia să te copleşească, să te facă mai puternic, ucide-o, ucide-o cu un ultim sărut!
Aşa era, acum îşi amintea bine. Iubita lui îl părăsise, cu ani în urmă. Într-o noapte…Ea mereu pleca noaptea, cât el dormea. Sau era invers? În inima lui era gelozie sau în a ei? Dar nu putea fi…Nu, nu putea fi gelozie.
-Dacă ai fi putut să o ţii mai mult lângă tine, dacă i-ai fi promis stele şi nu flori, să-i împleteşti în părul de foc, poate dragostea voastră fragilă nu s-ar fi spart la atingerea câtorva lacrimi…
Flori! Îi promisese flori! Dar iubita lui nu avea părul de foc, iar dragostea lor nu era fragilă, cel puţin nu în inima lui. Nu, asta era sentimentul altcuiva, regretul unei alte iubiri. Nu a lui. Povestea lor era alta, oţelită în lacrimi, sânge şi răni îndurate împreună.
Reese apucă zdravăn sabia. Sentimente străine încă îi invadau inima. Dar chiar aşa le simţea, străine. Ah, era atâta durere în orice pas pe care îl făcea şi-n orice iluzie pe care o vedea. Sfâşia tot ce-I venea în cale, fie vis dulce sau coşmar. Hainele lui deveneau tot mai impregnate de cerneală neagră. E sângele ei, îşi spuse.
Fără să-şi dea seama, se pomeni în răcoarea dimineţii. La picioarele lui era o baltă de sânge în care străluceau câteva stele.  Aşadar, a învins…A reuşit să se trezească. Cu inima grea, îşi lăsă sabia deoparte. Două schelete erau învelite de pânza neagră. Unul trebuia să fie al bărbatului pe care Povestitioarea îi ţinuse în poală, iar celălalt... Încă prinse de pânză, florile rămăseseră la fel de proaspete. Răbdător, Reese le culese. Un corb fâlfâi din aripi deasupra lui. Inima îi zvâcni de speranţă, dar corbul îl privi străin şi nu se aşeză pe umărul lui. Şi atunci Reese ştiu sigur. Fredonând un cântec de leagăn, plecă spre casă.
-Nu credeam, iubito, c-am să te gasesc  tot aici, aşteptând.
Se aplecă greoi şi aşeză florile pe mormânt, privind lung la numele scrijelit pe piatra funerară. Se lungi apoi pe iarbă şi reluă acelaşi cântec. Închise încet ochii.


3 comentarii:

  1. Oh, vai, ce... nu găsesc cuvântul potrivit. Sau cuvintele. Mă bucur atât de mult că ai scris textul. E foarte, foarte (aș mai scrie încă vreo cinci de ”foarte”) reușit. E fascinant cum un singur fragment a reușit să mă surprindă de mai multe ori. Cred că dacă ar fi fost o carte, aș fi avut parte de numeroase alte revelații. Ai talent, se observă cu ușurință. Talent de genul acela care vine de la natură.
    Îți mulțumesc pentru frumoasa lectură și te rog să mai postezi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu îţi mulţumesc pentru că ai citit şi pentru comentariu! Mă bucur din tot sufletul că ţi-a plăcut. Cu siguranţă voi mai posta!

      Ștergere
  2. Hello . Want to share your blog with the world? To find people who share the same passions as you? Come join us.
    Register the name of your blog URL, the country
    The activity is only friendly
    Imperative to follow our blog to validate your registration
    We hope that you will know our website from you friends.
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Have a great day
    friendly
    Chris
    please Follow our return
    All entries will receive a corresponding Awards has your blog
    +++++
    Bună dimineața. Doriți să distribuiți blog-ul dvs. cu lumea? Pentru a găsi oameni care împărtășesc aceleași pasiuni ca tine? Vino alături de noi.
    Înregistrați numele de URL-ul blogului, țara
    Activitatea este doar prietenos
    Să urmeze blog-ul imperativa nostru pentru a valida înregistrarea
    Sperăm că veți ști site-ul nostru de la voi prieteni.
    http://world-directory-sweetmelody.blogspot.com/
    Au o zi mare
    prietenos
    Chris

    Toate intrările vor primi o Arwards corespunzătoare în blogul dvs.

    RăspundețiȘtergere