sâmbătă, 23 iulie 2016

Prep de Curtis Sittenfeld




Prima recenzie...Abia aştept şi eu să văd ce o să iasă. Haha.

Prep urmăreşte povestea lui Lee Fiora pe tot parcursul a 4 ani de liceu petrecuţi la o Ault, o şcoală prestigioasă cu internat. Vreau să spun din start că dacă te deranjează ca acţiunea unei cărţii să nu se îndrepte aproape nicăieri, atunci e mai bine să sari peste Prep. Toate întâmplările ne sunt povestite cu lux de amănunte de o Lee adultă care îşi rememorează pas cu pas perioada adolescenţei. Iar mie uneia ideea asta chiar mi-a plăcut.
Ceea ce m-a impresionat cu adevărat la carte e stilul de scris al autoarei. E atât de detaliat şi totuşi deloc obositor, am simţit că zbor printre pagini şi că pot să îi înţeleg trăirile lui Lee din felul atent în care erau descrise chiar şi emoţii prin care credeam că doar eu am trecut. Curtis Sittenfeld cu siguranţă a ţinut bine minte cum e să fii adolescent şi mi s-a părut că a reuşit să  transpună toată perioada asta şi frământările ei în cuvintele potrivite, fără să devină superficială, lucru pe l-am tot  întâlnit până acum la alte cărţi cu protagonişti tineri. Fiecare lucru e tratat în profunzimea lui şi fiecare detaliu aparent nesimnificativ dă o anumită savoare de autenticitate poveştii. Ca să nu mai vorbesc de faptul că până la urmă Ault îmi devine la fel de cunoscut ca propria şcoală.
Cu toate astea, de Lee nu mi-a plăcut. Da, am simţit multe împreună cu ea pentru că Sittenfeld reuşeşte să o transforme într-un personaj cât se poate de uman, cu un car de defecte. Faptul că Lee are o personalitate retrasă şi destul de dificilă o face să nu fie vreo eroină sau model pentru adolescente, ci cineva care are cu adevărat probleme legate de timiditate şi integrare, perspecitvă din care a fost interesant să pot citi. Ceea ce mi-a displăcut la Lee nu e faptul că a avut defecte, ci  că nu reuşeşte aproape deloc să evolueze până la sfârşit, nereuşind să scape, în adolescenţă cel puţin, de cea mai mare problemă a ei: dispreţul de sine. Pe tot parcursul cărţii am putut simţi dorinţa disperată a lui Lee de a se integra şi de a se împrieteni cu anumiţi oameni (respingând alte prietenii care i s-au oferit), iar adevăratul ei duşman nu a fost sistemul social după care funcţiona Ault (care avea şi el defectele lui bine scoase în evidenţă), ci a fost mereu ea însăşi şi ura ei de sine. Şi tocmai ura asta a făcut-o egoistă şi obsedată de sine, de felul cum arată, de ce cred ceilalţi despre ea până într-acolo încât, nu accepta faptul că părinţii sau prietena ei cea mai bună, oameni care o plac aşa cum e, nu trebuie să sufere de acelaşi complex de inferioritate ca ea în relaţiile cu ceilalţi. Am înţeles-o în multe privinţe, senzaţia asta că nu există nimic la tine demn de îndrăgit, că oamenii chiar şi atunci când te invită undeva nu vor cu adevărat ca tu să mergi şi paranoia în legătură cu ce cred ceilalţi despre tine în general îmi sunt , deşi nu îmi place să recunosc, familiare, dar m-aş fi aşteptat (sau mi-ar fi plăcut) ca la un moment dat să treacă peste ele, măcar puţin. Am privit-o cu indulgenţă până în clasa a douăsprezecea (când devine de a aceeaşi vârstă cu mine) şi ia nişte decizii în care demonstrează clar faptul că îi lipseşte respectul de sine.
Lee e un exemplu de aşa nu, e o fată care ar fi putut să facă multe pe perioada liceului dacă ar fi încercat măcar să se schimbe.

Celalte personaje s-au bucurat la rândul lor de individualitate şi aceleaşi defecte care vin odată cu adolescenţa (superficialitate, de exemplu, în cazul lui Dede, una din colegele Fiorei). Martha mi s-a părut a fi cea mai sinceră şi bine ancorată în realitate, iar Cross, persoana de care Lee e îndrăgostită din clasa a noua, cumplit de nesuferit.

Prep a avut farmecul ei totuşi, în special datorită modului cum e descrisă viaţa la Ault cu toate părţile ei frumoase, dar şi mai întunecate. Tocmai de asta îmi pare atât de rău că Lee care deşi face nişte observaţii atât de pertinente cu privire la lumea din jurul ei, nu a reuşit niciodată să vadă lucrurile în ansamblu şi să înţeleagă că e cazul să îşi schimbe comportamentul nesănătos în primul rând faţă de ea.



6 comentarii:

  1. Nu am auzit de aceasta carte, dar recenzia ta chiar o face interesanta :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu sunt sigură că am auzit de ea, auzisem într-o vreme de o anume „Prep”, dei nu știu dacă e asta.
    P.S. tocmai ce ți-am descoperit blogul ș iarată foarte drăguț, sper să mai citesc pe-aici ce scrii. Sper să găsești și pe blogul meu ceva interesant, al tău mi se pare foarte frumos, mai ales că scrii propriile gânduri, ca și cum ai scrie o carte de la bun început deschisă. M-am înscris ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc! Chiar dacă răspund târziu, comentariul tău m-a făcut foarte fericită. Şi bineînţeles că îmi place mult blogul tău, de asta m-am şi înscris. :)

      Ștergere
  3. Nu am auzit de această carte, dar după recenzia ta pare interesantă! Poate o voi pune şi eu pe wishlist. :)
    Multe lecturi frumoase!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel şi ţie! Mulţumesc că ai trecut pe aici!

      Ștergere