sâmbătă, 14 mai 2016

Dorinţă

Se naşte fără să o simţi, dintr-un gând şi din ceva ce nu este. Apoi, se strecoară încet printre coaste şi se cuibăreşte cuminte în inimă. Se hrăneşte uneori cu speranţă şi cu puţină vanitate. Alteori cu amândouă în egală măsură şi de prea multe ori doar cu egoism. Cu cât creşte mai repede cu atât doarme mai puţin. Niciodată nu e una singură. Cele mai puternice îşi sufocă surorile mai mici. Multe mor din prima zi, iar cele bătrâne ajung o povară pentru inimă. Din ouăle lor se nasc visele şi obsesiile. Vorbesc mult, toată deodată, fără să se asculte una pe cealaltă. Recunoştinţa le potoleşte şi pentru puţin timp stau toate şi ascultă mute sunetul mulţumirii. Dar doar atât, pentru puţin. Apoi, o iau de la capăt, la fel de gălăgioase. Sunt unele care au gheare hidoase, lasă în urmă sânge pe unde trec şi nu se mai satură oricât de mult le-ai hrăni. Altele sunt mai înţelepte şi mai blânde, dar rareori pe deplin. Toate iau ceva din tine atunci când le dai drumul. 

4 comentarii:

  1. Inteleg cum te simti, foarte interesanta postarea.
    Te tuc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos te exprimi! Keep going!

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce frumos descrii dorințele noastre cele mai tainice. :) Foarte frumos, îmi place mult cum scrii! ^.^
    Mult succes!

    RăspundețiȘtergere